Muzeul sticlei

Pentru a-şi spori câştigurile, stăpânii domeniali au hotărât să exploateze întinsele păduri din jur. Aşa au fost înființate hutele de sticle. O hută de sticlă este amintită în zona Munților Plopiş încă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, fiind una dintre cele mai vechi manufacturi de sticlă din Transilvania, în sens larg. Pentru înființarea unei hute de sticlă era nevoie de condiții specifice: nisip (chiar şi insuficient de curat), pietriş cuarțos, păduri întinse pentru consumul excesiv de combustibil lemnos necesar cuptoarelor de topire, păduri de foioase din lemnul cărora prin ardere se obține cenuşa necesară la prepararea potasei, dar şi minereuri din oxidul cărora se obțin diverşi coloranți.42 Zona Munților Plopiş era propice dezvoltării unui astfel de meşteşug. Topitoriile de sticlă aveau aspectul unor şoproane sau şuri din lemn ce adăposteau instalațiile pentru topit sticla, cele de recoacere a produselor finite, alte ateliere şi anexele acestora.

Activitatea în hutele de sticlă era desfăşurată de un mic număr de muncitori calificați. Funcționarea şi întreținerea manufacturilor însă erau asigurate în primul rând prin munca iobagilor, în contul obligațiilor urbariale şi chiar contra plată. În sarcinile iobăgeşti ale locuitorilor intrau munci auxiliare precum tăierea şi transportul lemnelor, extragerea şi transportul pietrei de cuarț, munci de întreținere, transportul produselor finite.44 O categorie aparte a coloniştilor slovaci erau muncitori specializați în meşteşugul obținerii sticlei. O primă consemnare a hutei de sticlă de la Huta Voivozi în registrele de stare civilă apare în anul180245,însăesteevidentcăeaeramaiveche(germ.glasshütte: glass=sticlă, hütte=uzină metalurgică sau topitorie). În 1826, alături de huta de sticlă de la Huta Voivozi apare consemnată o altă hută de sticlă la Şinteu (Sólyomkő).46 Epuizarea resuselor naturale dintr-o zonă însemna închiderea hutei de sticlă şi mutarea sa într- un alt loc mai potrivit. Aşa s-a întâmplat cu topitoria de la Huta Voivozi, mutată în prima jumătate a secolului al XIX-lea la Şinteu. Pe lângă huta de sticlă era nevoie de mai multe cuptoare în care era obținută cenuşa necesară la fabricarea sticlei. Hutele de sticlă produceau obiecte destul de simple, necesare pe piața comercială localăşiregională:articolefarmaceutice,instrumentedelaborator, produse de larg consum (canceu, pahar, surhai, vase, sticlă de geam), produse decorative (peşti, rațe, vază).47 Spre jumătatea secolului al XIX-lea, huta de sticlă de la Şinteu se mută la Pădurea Neagră. Construirea fabricii de sticlă pe acest loc s-a făcut din mai multe considerente: pârâul Bistra avea apă suficientă în vederea măcinării cuarţului; lemnul era în cantitate semnificativă în pădurile din jur şi era folosit la obţinerea potasei şi la topirea nisipului cuarţos; materialele auxiliare erau aduse din împrejurimi (arsen, salpetru, sare, mangan, argilă etc.).48 Muncitorii slovaci calificați în obținerea sticlei au continuat să practice această meserie, făcând naveta la Pădurea Neagră.