Moara de apă

Una dintre cele mai îndrăgite atracții de la Huta Slavia este Moara de apă. Amplasată aici pentru ca turiştii să poată observa meşteşugul morăritului, obiectivul îi atrage atât pe copii, cât şi pe adulții curioşi de felul în care forța apei poate fi folosită în gospodărie.

Morile de apă erau cele mai răspândite, în special în timpul feudalismului, fiind amplasate pe malurile râurilor al căror

debit era destul de mare. Conform dreptului feudal, numai stăpânul putea să ridice o moară pe moşia sa.50 Morile de apă erau indispensabile locuitorilor din lumea rurală, deoarece la moară se măcina grâul, iar din grâu se făcea pâinea, alimentul de bază al oamenilor. Prin intermediul morilor de apă, țăranii îşi măcinau recolta de cereale şi obțineau făina din care trebuiau să trăiască până la următoarea recoltă.

Morile de apă aveau însă şi alte întrebuințări. Existau şi mori de scânduri, care foloseau forța apei pentru a pune în mişcare joagăre ce tăiau lemnele şi obțineau scândurile necesa- re în construcții. În hotarul fiecărei aşezări exista de regulă cel puțin o moară, la o distanță nu foarte mare pentru locuitori. Moara era aşezată într-un loc potrivit din punct de vedere na- tural, care să-i asigure resursa de apă şi o cădere a apei suficien- tă pentru a pune în mişcare roata morii. Morile de apă au una sau mai multe roţi acţionate de forţa apei curgătoare. La con- struirea sau la repararea morii participa întreaga colectivitate. Pentru serviciile prestate, morarul sau maistrul morii percepea de obicei o treime sau o pătrime din produsele măcinate: „La moară ne puneam la rând după cei care aveau grâu de bună cali- tate. Se zicea că primeai de fapt făina din grâul celui dinaintea ta, pentru că rămânea pe instalație. Iar făina din grâul tău ajungea la cel de după tine.”, mărturiseşte un localnic.51

O altă întrebuințare a forței apei era la spălarea țesăturilor mari, precum postavuri, cergi, covoare. Acestea erau puse în locul numit vâltoare, o instalație tradițională făcută din lemn, ce capta o parte din apa râului. Sub presiunea apei şi datorită puternicei oxigenări, țesăturile se curățau numaidecât.