Căsuța cu turtă dulce
Iată-ne ajunşi aproape la finalul traseului ecoturistic Povestea slovacilor din Hută. Am parcurs împreună aproximativ 2,5 km, aşa că acum e vremea pentru o mult aşteptată pauză de gustare. Şi, oare ce loc ar fi mai potrivit pentru a face acest lucru decât Căsuța cu turtă dulce?
Căsuța cu turtă dulce este, cu siguranță, unul din cele mai îndrăgite repere pe harta Complexului Huta Slavia. Motivul constă în faptul că aici vă simțiți cu adevărat răsfățați, fie că aveți 6 ani, fie că aveți 60 de ani! Găsiți la noi delicii dintre cele mai diverse, care îi încântă pe cei mici, sau aduc aroma copilăriei de odinioară în amintirea celor mari. Şi, odată cu aroma, senzația de călătorie în trecut, pe vremea când se organizau celebrele bâlciuri slovăceşti.
Bâlciurile erau organizate cu ocazia unor repere religioase importante, cum ar fi sărbătorirea hramului bisericii (slov. Odpust). De obicei, când la una dintre bisericile din zonă se sărbătorea hramul, se alăturau evenimentului şi parohiile din apropiere, credincioşii din satele învecinate organizând procesiuni. Astfel, ei porneau pe jos înspre localitatea unde se ținea sărbătoarea. Drumul era lung şi deseori dura câteva ore; pe parcursul drumului, credincioşii cântau cântece bisericeşti.
Biserica din Şinteu are hramul Sf. Chiril şi Metodiu, sărbătorit în fiecare an în prima duminică din luna iulie. Cu ocazia hramului, după slujba religioasă, se organizau şi bâlciuri. Aceste sărbători reprezentau veritabile evenimente sociale, capabile să adune oamenii din întinsa regiune despre care discutăm. Sosiți fie ca să cumpere, fie ca să vândă diverse mărfuri, oamenii profitau de oportunitatea de a se revedea, de a-şi povesti unii altora bucuriile, de a petrece câteva ore sau chiar câteva zile într-o atmosferă cu totul unică. Uitau pentru o vreme de greutățile vieții de zi cu zi şi de dificultatea traiului de la munte.
La bâlciuri se mânca, se bea, uneori se petrecea cu lãutari; se organizau întreceri între bãieți sau bărbații tineri ai comunității. Întreaga atmosferă era stăpânită de veselie, cântec, voie bună şi presărată cu delicatese pregătite în casele lor de localnici: turtă dulce, mizes (slov. medovníky) colorate şi în diferite forme (cel mai adesea în formă de inimă, păpuşă, căluţ, iepuraş sau rozar), bomboane răsucite, înghețată la cornet, haine, jucării (fluiere, trompete, păpuşi), bijuterii şi accesorii (cercei, inele, ochelari). La bâlciurile mai mari se amenajau şi locuri de distracţie, unde copiii îşi puteau petrece timpul în carusel sau dându-se pe aşa-numitul linghişpir (slov. kolotoč).
Unul dintre deserturile preferate de slovaci era tortul de zahăr ars. Ca orice delicatesă, avea o rețetă secretă şi era atât de greu de făcut, încât nu oricine se încumeta să îl pregătească. Uneori, în comunitate existau doar una, două femei care îl găteau, ele preparând tortul pentru toți cei dornici să-l savureze. Deliciosul tort de zahăr ars şi nuci caramelizate, decorat cu spumă de ou şi zahăr pudră rămâne pentru slovaci una dintre cele mai savuroase amintiri ale copilăriei trăite pe aceste meleaguri.