Atelier covăcie
Înainte de anii urbanizării şi ai industrializării, marea majoritate a lucrurilor necesare într-o comunitate erau produse pe plan local. Fie că vorbim de alimentele de bază, precum făina şi uleiul, fie că vorbim de obiecte necesare în gospodărie sau diverse unelte, comunitatea era astfel organizată încât să poată asigura cât mai mult din necesarul membrilor săi. Prin urmare, în satele din Munții Plopiş existau în secolele trecute diverse ateliere: de tâmplărie, de dogărie, de fierărie şi aşa mai departe.
Fierăria (covăcia) era un atelier nelipsit din orice localitate. Această meserie se moştenea de obicei din tată în fiu. Fierarul deservea nevoile comunității săteşti, iar uneori produsele sale erau vândute în târguri săptămânale sau anuale. Specificul localităților din acest areal, acela de sate de munte, cu mulți dintre locuitori lucrând în domeniul forestier, impunea o cerere mare de unelte necesare acestui meşteşug. Se confecționau topoare, securi, fireze, lanțuri, joagăre. În afara acestora, se mai produceau şi obiecte necesare pentru munca agricolă sau chiar atelaje agricole, precum suportul metalic al carelor şi al roților. În unele gospodării se mai găsesc până azi unelte precum sapă, coasă, hârleț, furcă, realizate în această zonă în urmă cu zeci de ani. Unele obiecte necesare femeilor la războiul de țesut sau în gospodărie erau, de asemenea, realizate de fierarul comunității.
Materia primă necesară, reprezentată de minereurile de fier, era adusă de regulă din partea de sud a județului, unde existau astfel de resurse, şi apoi prelucrată în cadrul atelierului. Obiectele fabricate erau diverse şi asigurau efectuarea principalelor activități locale.
În Atelierul de covăcie de la Huta Slavia sunt expuse sute de astfel de obiecte colecționate de la localnicii din această zonă. Obiectele, de o mare varietate, sunt mărturii ale unor vremuri când fiecare comunitate reuşea să se autogospodărească, producând bună parte din ceea ce îi era necesar.