Trunchiul de copac
La momentul sosirii coloniştilor slovaci pe aceste melea- guri, locurile erau acoperite în totalitate de păduri dese. Cu timpul, mare parte din păduri au fost tăiate, atât pentru a face loc pentru case, fânețe, culturi agricole, cât şi pentru folosirea lemnului.24 Înainte de a intra în pădurea de meste-
ceni de la Huta Slavia, pe partea stângă, întâlniți un trunchi de copac vechi de peste 250 de ani, acesta fiind unul dintre cei mai vechi copaci găsiți în regiune. Aflat într-o stare îna- intată de degradare, trunchiul de copac pare că aduce cu sine mărturii ale altor timpuri, când singurele sunete ce răzbăteau prin desişul pădurii erau glasurile pădurarilor şi loviturile de topor, urmate de sunetul liniştii, când, obosiți de munca fizi- că, bărbații se odihneau pentru câteva momente.
Viața ca tăietori de lemne nu era deloc uşoară în secolele XVIII-XIX. Lucrau de la răsărit până la apus şi aveau doar pauză de masă. Până în secolul al XVIII-lea, când au început să folosească fierăstrăul, tăietorii de lemne (slov. drevorubač) lucrau în perechi. Mai târziu, s-au organizat în grupuri de lucru, formate în special din bărbaţi aparţinând aceleiaşi fa- milii sau înrudiţi. Grupul era condus de un maistru, care avea şi rol de mediator al contractelor dintre exploatatorii forestieri şi proprietarii de păduri. Atunci când locul unde îşi desfăşurau activitatea era aproape de sat, muncitorii forestieri se întorceau acasă în fiecare zi; însă, în cazul în care tăierile aveau loc la distanțe mai mari, locuiau în pădure, fie până la finalul săptămânii, fie pe durata întregului sezon, în locuințe temporare. În perioadele de odihnă, ei făceau diferite obiecte de uz casnic, realizate manual din lemn şi foarte des decorate cu sculpturi.25
Şederea pe termen lung a bărbaţilor departe de gospodărie a influențat modul de viaţă al familiilor, ducând la o reorganizare a comunității. Toți cei rămaşi acasă se implicau în ținerea gospodăriei, iar copiii erau crescuţi de femei sau de membri mai în vârstă ai familiei.